Monumentele istorice din Romania             Romana English

Localizarea aproximativa, la nivel de localitate

Descrieri/Comentarii

dpm / 16-Jul-2009

 

 La sfîraitul veacului al XVI-lea, mosia Greci era stapînita de o jupînita Neaga, sotia marelui vornic Mitrea, "vlastelin si primul sfetnic" al lui Mihnea Turcitul. Ramînînd vaduva în 1597, Neaga vurniceasa daruieste mosia mînastirii Snagov, dar în 1625 un descendent al neamului, Papa mare vornic, rascumpara a treia parte din mosie, inclusiv curtea boiereasca din veacul al XVI-lea, cu biserica necropola ce staruie si azi în satul Maximeni (comuna Gradistea) si cu o casa ale carei ruine mai puteau fi vazute, la nord de biserica, pîna în anul 1856.

În casa stramoseasca au vietuit si s-au înmultit fiii, nepotii si stranepotii lui Papa Grecianu timp de o suta de ani, exploatînd în devalmasie cele 7000 hectare de pamînt. Catre jumatatea veacului al XVII-lea însa, ei n-au mai încaput în vechiul camin si au început sa roiasca în diferite sectoare ale mosiei, "cladindu-si biserici si case de locuinta si adunînd sate în jurul lor, chiar fara fixare de linii despartitoare înpietrite cu sinete în regula si definitive".Hotarnicia din 1761 nu a facut sa consfinteasca o situatie de fapt în privinta asezarilor si îngraditurilor, despartind totodata islazurile, fînetele si locurile arabile ce ramasesera indivize. S-au creat astfel cinci trupuri de mosie, unul al mînastirii Balamuci, ctitoria lui Papa vornicul în anul 1631, si alte patru corespunzînd spitelor celor patru nepoti de fiu - fiii lui Draghici vistierul - ai lui Papa vornicul: Papa vistierul (Grecii de Jos cu Micsunestii), Constantin spatarul (Grecii de Mijloc), Mihai clucerul (Balamuci) si Vintila capitanul (Grecii de sus). Ulterior s-au mai produs diferite subînpartiri, schimbari si vînzari între urmasi, dar cele mai multe portiuni au intrat pîna la sfîrsit pe mîini straine, prin zestre".

Papa Grecianu vornicul, era urmasul în linie directa a lui Grecianu, poreclit "Floricoiu" deoarece luase în casatorie pe Florica lui Mihai Voda Viteazul. Cum Nicolae-Patrascu Voda, unicul fiu al Domnitorului, nu a lasat posteritate, singurii urmasi ai marelui voievod sînt numai cei iesiti din liniatia Floricai Grecianu, familie cunoscuta ca Grecienii de Ilfov spre a fi deosebiti de o alta familie, Grecienii de Dîmbovita ai carei cei mai cunoscuti membri au fost Radu Grecianu cronicarul si fratele sau Serban Grecianu, traducatorul "Bibliei" din 1688 si sfetnic al lui Constantin Voda Brîncoveanu. Ilinca Grecianu-Ilfov, fiica lui Papa Grecianu vistiernicul si stranepoata lui Papa Grecianu Vornicul, se marita cu Serban Grecianu-Dîmbovita. Fiul acestora, Serban II se casatori cu a treia fiica a lui Constantin Voda Brîncoveanu, Ilinca vaduva lui Scarlataki Mavrocordat (fiul Exaporitului). Fiica lor, Smaranda Grecianu se casatoreste cu Iordache Asan, mare camaras sub Constantin Brâncoveanu, ce si-a luat apoi numele Micsunescu dupa ce a ctitorit alaturi de casa sa, biserica din Micsunestii-Mari la 1743. 

In secolul XIX cea mai mare parte a mosiei a apartinut familiei Polizu-Micsunesti prin casatoria paharnicului Dimitrie Polizu cu Maria fiica lui Constantin Micsunescu, fratele lui Iordache Asan-Micsunescu ctitorul bisericii de la 1743. 

Dupa 1870 s-a iesit din indivizie si mosia a fost impartita intre membrii ai familiei Polizu-Micsunesti in Micsunestii-Mari (Ion Polizu-Micsunesti), Micsunesti-Moara (Vasile Polizu-Micsunesti) si Grecii de Jos (Dimitrie Polizu-Micsunesti).